Cu Docker Compose pornești containere pe un server. Kubernetes face un pas mai departe: îi spui câte copii vrei, iar el le ține în viață. Ștergi una, iar în aceeași secundă apare alta:
terminal
$ kubectl delete pod web-766fcd9c58-2x8bm
pod "web-766fcd9c58-2x8bm" deleted
$ kubectl get pods
NAME READY STATUS
web-766fcd9c58-7rcj4 1/1 Running
web-766fcd9c58-gjc7v 1/1 Running
web-766fcd9c58-xnjv9 1/1 Running
Pod-ul evidențiat e cel nou. Ca să încapă pe ecran, din tabel au rămas doar primele trei coloane.
să descrii în YAML ce vrei să ruleze, cu un Deployment
să urmărești pod-urile cu kubectl
să dai pod-urilor o adresă stabilă, cu un Service
să muți configurarea în afara imaginii, cu un ConfigMap
Pasul 2 din 5
Două fișiere YAML și șapte comenzi
Primul fișier cere trei copii ale unui server nginx. Nu spui cum să le pornească Kubernetes, doar ce stare vrei să existe.
Apasă pe „Linia următoare” și urmărește ce face clusterul. Tabelul din dreapta se poate derula orizontal.
terminal
kubectl apply -f deployment.yamlkubectl get podskubectl delete pod web-766fcd9c58-2x8bmkubectl get podskubectl apply -f service.yamlkubectl get endpoints webkubectl run test --rm -i --restart=Never \ --image=busybox:1.36 -- \ sh -c "wget -qO- http://web | grep title"
Pod-uri în cluster
Ce afișează terminalul
Linia 1.kubectl apply trimite fișierul la cluster. Kubernetes creează Deployment-ul, iar acesta cere trei pod-uri.
Linia 2. Trei pod-uri, toate Running. Numele lor au două sufixe: unul al setului de copii, ReplicaSet-ul, și unul al fiecărui pod.
Linia 3. Ștergi un pod de mână, ca și cum serverul pe care rula ar fi căzut.
Linia 4. Tot trei. Kubernetes a văzut că sunt doar două, față de trei cerute, și a pornit unul nou. Uită-te la AGE: o secundă.
Linia 5. Acum Service-ul. El adună toate pod-urile cu eticheta app: web sub un singur nume, web.
Linia 6.endpoints arată adresele pod-urilor găsite de Service. Sunt trei, câte una pentru fiecare pod.
Liniile 7–9. Pornești un pod temporar și ceri pagina de la http://web. Răspunde unul dintre cele trei nginx-uri. --rm șterge pod-ul de test la final.
Gata. Nu ai ales niciun server și nicio adresă IP. Ai descris starea dorită, iar Kubernetes o menține.
Prezice ieșirea
Ștergi două pod-uri deodată și, după câteva secunde, rulezi kubectl get pods. Câte pod-uri Running vezi?
Răspuns: 3.
Kubernetes compară mereu starea reală cu cea cerută, replicas: 3, și pornește câte pod-uri lipsesc. Nu contează câte au dispărut sau de ce.
Pasul 3 din 5
Patru obiecte de bază
Pod, Deployment, Service și ConfigMap acoperă aproape orice aplicație simplă. La final, două erori pe care le vei întâlni în prima săptămână.
1
Pod: cea mai mică unitate
Un pod învelește unul sau mai multe containere care pornesc împreună, pe același nod, și împart aceeași adresă IP. De cele mai multe ori, un pod are un singur container.
Pod-urile sunt trecătoare. Când unul moare, nu e reparat: e înlocuit cu altul, cu alt nume și altă adresă. De aceea aproape niciodată nu creezi pod-uri direct.
2
Deployment: câte copii și din ce imagine
Deployment-ul conține un șablon de pod, la template, și numărul de copii, la replicas. În spate creează un ReplicaSet, care numără pod-urile și le refac pe cele lipsă.
selector.matchLabels spune ce pod-uri îi aparțin: cele cu eticheta app: web. Eticheta trebuie să apară și în template.metadata.labels, altfel Kubernetes refuză fișierul.
Schimbi imaginea în fișier și rulezi din nou apply? Deployment-ul înlocuiește pod-urile pe rând, fără să le oprească pe toate odată.
3
Service: o adresă care nu se schimbă
kubectl get service web
NAME TYPE CLUSTER-IP EXTERNAL-IP PORT(S) AGE
web ClusterIP 10.43.30.9 <none> 80/TCP 53s
Pod-urile vin și pleacă, iar Service-ul rămâne. Are un nume, web, și o adresă fixă în cluster. Trimite fiecare cerere la unul dintre pod-urile care au eticheta din selector.
Tipul implicit, ClusterIP, e accesibil doar din interiorul clusterului. De aceea ai testat cu un pod temporar. Pentru acces din afară există tipurile NodePort și LoadBalancer, sau un Ingress.
envFrom transformă fiecare cheie din ConfigMap în variabilă de mediu. Aceeași imagine poate rula cu setări diferite în test și în producție. Pentru parole există obiectul Secret, care se folosește la fel.
Variabilele se citesc doar la pornirea containerului. Dacă schimbi ConfigMap-ul, pod-urile pornite păstrează valoarea veche până la kubectl rollout restart deployment/web.
Capcană: o literă greșită în numele imaginii
terminal
kubectl create deployment gresit \ --image=ngnix:1.27-alpinekubectl get pods -l app=gresit
După 25 de secunde
NAME READY STATUS RESTARTS AGE
gresit-7b48dff99-7x7tt 0/1 ImagePullBackOff 0 25s
apply nu verifică dacă imaginea există. Pod-ul e creat, dar nu poate porni. Cauza exactă apare în kubectl describe pod, la evenimente:
Failed to pull image "ngnix:1.27-alpine": failed to pull and unpack image "docker.io/library/ngnix:1.27-alpine": failed to resolve reference "docker.io/library/ngnix:1.27-alpine": pull access denied, repository does not exist or may require authorization: server message: insufficient_scope: authorization failed
Repară numele, nginx, și rulează din nou apply. Kubernetes reîncearcă singur descărcarea, la intervale tot mai mari.
Capcană: Service-ul care nu găsește nimic
Service-ul are în selector eticheta app: website, dar pod-urile au app: web. Nu primești nicio eroare la apply:
service.yaml, fragment
spec:selector:app: website
kubectl get endpoints
NAME ENDPOINTS AGE
web2 <none> 0s
wget: can't connect to remote host (10.43.7.95): Connection refused
Repară făcând selector-ul identic cu etichetele din template. <none> la endpoints e primul lucru de verificat când un Service nu răspunde.
Pasul 4 din 5
Verifică-te
Pornești de la deployment.yaml și service.yaml din pasul 2.
1 din 5 · Prezice ieșirea
Rulezi kubectl scale deployment web --replicas=5, apoi kubectl get deployment web. Ce apare la READY, după câteva secunde?
Răspuns: 5/5.
scale schimbă direct numărul cerut, iar ReplicaSet-ul pornește imediat cele două pod-uri lipsă. Atenție: la următorul apply cu fișierul vechi, revii la 3.
2 din 5 · Alege varianta
Cum alege Service-ul web pod-urile către care trimite cereri?
Răspuns: după etichete.
Service-ul nu știe nimic de Deployment. Caută continuu pod-urile care au etichetele din selector, așa că un pod nou intră singur în listă.
3 din 5 · Prezice ieșirea
Pod-urile rulează cu MESAJ „Salut din ConfigMap”. Schimbi valoarea în ConfigMap în „Mesaj nou” și aplici. Ce afișează imediat kubectl exec deploy/web -- printenv MESAJ?
Răspuns: „Salut din ConfigMap”.
Variabilele de mediu sunt citite o singură dată, la pornirea containerului. După kubectl rollout restart deployment/web, pod-urile noi afișează „Mesaj nou”.
4 din 5 · Alege varianta
Un pod e în starea ImagePullBackOff. Unde afli cauza exactă?
Răspuns: în kubectl describe pod.
Containerul n-a pornit niciodată, deci nu are loguri. Eroarea de descărcare o înregistrează nodul, ca eveniment al pod-ului.
5 din 5 · Alege varianta
Service-ul web e de tip ClusterIP. De unde îl poți accesa direct?
Răspuns: doar din interiorul clusterului.
Adresa 10.43.30.9 există doar în rețeaua clusterului. De pe laptop poți ajunge temporar cu kubectl port-forward service/web 8080:80.
Pasul 5 din 5
Ce ai învățat
În Kubernetes descrii starea dorită, iar clusterul o menține: pod-urile lipsă sunt refăcute.
Un Deployment ține un număr de copii ale aceluiași pod și le actualizează pe rând.
Un Service dă pod-urilor un nume și o adresă stabilă și le găsește după etichete.
ConfigMap și Secret țin setările în afara imaginii, citite la pornirea containerului.
Comenzile de fiecare zi
kubectl, pe scurt
kubectl apply -f fisier.yaml
kubectl get pods
kubectl describe pod NUME
kubectl logs NUME
kubectl delete -f fisier.yaml
apply creează sau actualizează, get listează, describe arată detalii și evenimente, logs arată ce scrie aplicația, iar delete -f șterge tot ce e descris în fișier.