Bucla nu știe ce formă are în mână. Scrie același apel, v[i]->arie(), iar C++ alege la rulare metoda potrivită. Asta e polimorfismul: același mesaj, comportamente diferite.
să faci o metodă virtual și s-o suprascrii cu override
să scrii o clasă abstractă, cu o metodă = 0
să lucrezi cu obiecte diferite prin pointeri la bază
să eviți destructorul nevirtual și copierea prin valoare
Pasul 2 din 5
Rulează-l linie cu linie
Un pătrat, privit printr-un pointer la Forma. Urmărește ce metodă arie rulează: cea din bază sau cea din pătrat?
patrat.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class Forma {public:virtualdouble arie() {return0; }};class Patrat : public Forma {double l;public: Patrat(double x) { l = x; }double arie() override {return l * l; }};intmain() { Patrat p(3); Forma *f = &p; cout << f->arie();return0;}
Variabile
Ce apare pe ecran
Linia 21. Se construiește p, cu latura 3. Se apelează constructorul Patrat.
Linia 14. Constructorul salvează latura în câmpul l.
Linia 21. Obiectul p e gata.
Linia 22.f e un pointer la Forma care ține adresa lui p. E permis: orice pătrat este o formă.
Linia 23. Apelul f->arie(). Tipul pointerului e Forma*, dar arie e virtual, așa că C++ se uită la obiectul real: un Patrat.
Linia 16. Rulează metoda din Patrat: 3 · 3 = 9.
Linia 23. 9 se întoarce la apel și se afișează.
Linia 24.main se încheie.
Gata. Linia 7, varianta din bază, n-a rulat deloc.
Prezice ieșirea
Ștergi cuvântul virtual de pe linia 6 și pe override de pe linia 15. Ce afișează programul?
Răspuns: „0”.
Fără virtual, C++ alege metoda la compilare, după tipul pointerului, Forma*. Rulează varianta din bază, care întoarce 0. override trebuie scos și el: fără o metodă virtuală în bază, n-ar avea ce suprascrie.
Pasul 3 din 5
Cum funcționează virtual
Patru idei, fiecare cu un program complet, apoi două capcane în care polimorfismul dispare fără niciun mesaj de eroare sau se oprește la compilare.
Ambele metode sunt redefinite în Caine. nume nu e virtuală: se alege după tipul pointerului, deci „animal”. sunet e virtuală: se alege după obiectul real, deci „Ham!”.
override nu schimbă comportamentul. Îi cere compilatorului să verifice că suprascrii chiar o metodă virtuală, cu aceeași semnătură.
2
Clase abstracte
abstract.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class Forma {public:virtualdouble arie() = 0;};class Dreptunghi : public Forma {double a, b;public: Dreptunghi(double x, double y) { a = x; b = y; }double arie() override {return a * b; }};intmain() { Dreptunghi d(2, 5); Forma &f = d; cout << f.arie();return0;}
Ce apare pe ecran
10
= 0 face metoda virtuală pură: forma generală nu are o arie a ei. O clasă cu o asemenea metodă e abstractă și servește doar ca bază. Polimorfismul merge și prin referințe, ca Forma &f.
Un vector ține elemente de un singur tip. Cu pointeri la bază, Animal*, pui în el câini și pisici, iar bucla nu are niciun if după tip. Adaugi o clasă nouă fără să schimbi bucla.
4
Destructorul trebuie să fie virtual
destructor.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class Baza {public:virtual ~Baza() { cout << "~Baza\n"; }};class Fisier : public Baza {public: ~Fisier() { cout << "închid fișierul\n"; }};intmain() { Baza *p = new Fisier;delete p;return0;}
Ce apare pe ecran
închid fișierul
~Baza
Când ștergi un obiect printr-un pointer la bază, delete trebuie să știe ce destructor să cheme. Fără virtual la destructorul bazei, rulează doar ~Baza, iar fișierul nu mai e închis:
Același program, fără virtual
~Baza
Capcană: obiectul trimis prin valoare
Funcția primește un Animal, nu o referință. La apel, din câine se copiază doar partea de animal, iar polimorfismul dispare:
Repară cu o referință: void vorbeste(Animal &a). Atunci se afișează „Ham!”.
Capcană: obiect dintr-o clasă abstractă
O formă „în general” nu are arie, deci nu poate exista ca obiect:
instanta.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class Forma {public:virtualdouble arie() = 0;};intmain() { Forma f;return0;}
instanta.cpp: In function 'int main()':
instanta.cpp:10:11: error: cannot declare variable 'f' to be of abstract type 'Forma'
10 | Forma f;
Repară creând un obiect dintr-o clasă derivată concretă, de exemplu Dreptunghi d(2, 5);, și folosind Forma doar pentru pointeri și referințe.
Pasul 4 din 5
Verifică-te
Cinci întrebări noi. După fiecare răspuns vezi imediat de ce e așa.
1 din 5 · Prezice ieșirea
Ce afișează programul?
referinta.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class A {public:virtualvoid f() { cout << "A"; }void g() { cout << "a"; }};class B : public A {public:void f() override { cout << "B"; }void g() { cout << "b"; }};intmain() { B b; A &r = b; r.f(); r.g(); b.g();return0;}
Răspuns: „Bab”.
r.f() e virtuală, deci rulează varianta din B. r.g() nu e virtuală și se alege după tipul referinței, A. b.g() e apelată direct pe un B.
2 din 5 · Alege varianta
Ce face o clasă abstractă?
Răspuns: are cel puțin o metodă = 0.
O clasă abstractă e făcută tocmai ca să fie moștenită. Derivatele care implementează toate metodele pure devin concrete și pot avea obiecte.
3 din 5 · Alege varianta
sunet e virtuală. Cu ce semnătură păstrezi polimorfismul în funcția void vorbeste(…)?
Răspuns: prin referință.
Prin valoare, obiectul e copiat ca Animal și pierde partea de câine. Prin referință sau pointer, funcția lucrează pe obiectul real.
4 din 5 · Alege varianta
Ce face cuvântul override?
Răspuns: verificare la compilare.
Dacă greșești numele sau parametrii, fără override obții în tăcere o metodă nouă. Cu override, GCC te oprește cu o eroare.
5 din 5 · Prezice ieșirea
Ce afișează programul?
distruge.cpp
#include<iostream>usingnamespace std;class B {public:virtual ~B() { cout << "~B "; }};class D : public B {public: ~D() { cout << "~D "; }};intmain() { B *p = new D;delete p;return0;}
Răspuns: „~D ~B”.
Destructorul bazei e virtual, deci delete p începe cu destructorul obiectului real, D. Apoi, ca întotdeauna, urmează cel al bazei.
Pasul 5 din 5
Ce ai învățat
O metodă virtual se alege după obiectul real, nu după tipul pointerului sau al referinței.
override verifică la compilare că suprascrii o metodă virtuală.
O metodă = 0 face clasa abstractă: doar bază, fără obiecte proprii.
Clasa de bază cu metode virtuale are nevoie de destructor virtual. Trimite obiectele prin referință.
Programul complet
O bază abstractă cu două metode pure și destructor virtual, două forme concrete și un vector de pointeri. Obiectele sunt create cu new și șterse cu delete la final.
forme.cpp
#include<string>#include<iostream>usingnamespace std;class Forma {public:virtualdouble arie() = 0;virtual string nume() = 0;virtual ~Forma() {}};class Cerc : public Forma {double r;public: Cerc(double x) { r = x; }double arie() override {return3.14159 * r * r; } string nume() override {return"cerc"; }};class Drept : public Forma {double a, b;public: Drept(double x, double y) { a = x; b = y; }double arie() override {return a * b; } string nume() override {return"dreptunghi"; }};intmain() { Forma *v[3]; v[0] = new Cerc(1); v[1] = new Drept(2, 3); v[2] = new Cerc(2);double total = 0;for (int i = 0; i < 3; i++) {double a = v[i]->arie(); cout << v[i]->nume(); cout << ": " << a << '\n'; total += a; } cout << "Total: " << total;for (int i = 0; i < 3; i++)delete v[i];return0;}