MyCodeSchool

Pasul 1 din 5

C++

Pasul 1 din 5 · Ce construiești

  • C++
  • Mediu
  • 14 minute

Polimorfism în C++

Pui într-un singur vector cercuri și dreptunghiuri. O singură buclă le afișează numele și aria, iar fiecare formă își calculează aria după formula ei.

forme.cpp, în consolă
cerc: 3.14159
dreptunghi: 6
cerc: 12.5664
Total: 21.708

Bucla nu știe ce formă are în mână. Scrie același apel, v[i]->arie(), iar C++ alege la rulare metoda potrivită. Asta e polimorfismul: același mesaj, comportamente diferite.

Pasul 2 din 5

Rulează-l linie cu linie

Un pătrat, privit printr-un pointer la Forma. Urmărește ce metodă arie rulează: cea din bază sau cea din pătrat?

patrat.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Forma {public:    virtual double arie() {        return 0;    }};class Patrat : public Forma {    double l;public:    Patrat(double x) { l = x; }    double arie() override {        return l * l;    }};int main() {    Patrat p(3);    Forma *f = &p;    cout << f->arie();    return 0;}

Variabile

Ce apare pe ecran


      

  1. Linia 21. Se construiește p, cu latura 3. Se apelează constructorul Patrat.
  2. Linia 14. Constructorul salvează latura în câmpul l.
  3. Linia 21. Obiectul p e gata.
  4. Linia 22. f e un pointer la Forma care ține adresa lui p. E permis: orice pătrat este o formă.
  5. Linia 23. Apelul f->arie(). Tipul pointerului e Forma*, dar arie e virtual, așa că C++ se uită la obiectul real: un Patrat.
  6. Linia 16. Rulează metoda din Patrat: 3 · 3 = 9.
  7. Linia 23. 9 se întoarce la apel și se afișează.
  8. Linia 24. main se încheie.
  9. Gata. Linia 7, varianta din bază, n-a rulat deloc.

Prezice ieșirea

Ștergi cuvântul virtual de pe linia 6 și pe override de pe linia 15. Ce afișează programul?

Răspuns: „0”.

Fără virtual, C++ alege metoda la compilare, după tipul pointerului, Forma*. Rulează varianta din bază, care întoarce 0. override trebuie scos și el: fără o metodă virtuală în bază, n-ar avea ce suprascrie.

Pasul 3 din 5

Cum funcționează virtual

Patru idei, fiecare cu un program complet, apoi două capcane în care polimorfismul dispare fără niciun mesaj de eroare sau se oprește la compilare.

Cu și fără virtual

virtual.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Animal {public:    void nume() {        cout << "animal ";    }    virtual void sunet() {        cout << "...\n";    }};class Caine : public Animal {public:    void nume() {        cout << "câine ";    }    void sunet() override {        cout << "Ham!\n";    }};int main() {    Caine c;    Animal *a = &c;    a->nume();    a->sunet();    return 0;}

Ce apare pe ecran

animal Ham!

Ambele metode sunt redefinite în Caine. nume nu e virtuală: se alege după tipul pointerului, deci „animal”. sunet e virtuală: se alege după obiectul real, deci „Ham!”.

override nu schimbă comportamentul. Îi cere compilatorului să verifice că suprascrii chiar o metodă virtuală, cu aceeași semnătură.

Clase abstracte

abstract.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Forma {public:    virtual double arie() = 0;};class Dreptunghi : public Forma {    double a, b;public:    Dreptunghi(double x, double y) {        a = x;        b = y;    }    double arie() override {        return a * b;    }};int main() {    Dreptunghi d(2, 5);    Forma &f = d;    cout << f.arie();    return 0;}

Ce apare pe ecran

10

= 0 face metoda virtuală pură: forma generală nu are o arie a ei. O clasă cu o asemenea metodă e abstractă și servește doar ca bază. Polimorfismul merge și prin referințe, ca Forma &f.

Un vector, obiecte diferite

vector.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Animal {public:    virtual void sunet() = 0;};class Caine : public Animal {public:    void sunet() override {        cout << "Ham ";    }};class Pisica : public Animal {public:    void sunet() override {        cout << "Miau ";    }};int main() {    Caine c1, c2;    Pisica p;    Animal *v[3] = {&c1, &p, &c2};    for (int i = 0; i < 3; i++)        v[i]->sunet();    return 0;}

Ce apare pe ecran

Ham Miau Ham 

Un vector ține elemente de un singur tip. Cu pointeri la bază, Animal*, pui în el câini și pisici, iar bucla nu are niciun if după tip. Adaugi o clasă nouă fără să schimbi bucla.

Destructorul trebuie să fie virtual

destructor.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Baza {public:    virtual ~Baza() {        cout << "~Baza\n";    }};class Fisier : public Baza {public:    ~Fisier() {        cout << "închid fișierul\n";    }};int main() {    Baza *p = new Fisier;    delete p;    return 0;}

Ce apare pe ecran

închid fișierul
~Baza

Când ștergi un obiect printr-un pointer la bază, delete trebuie să știe ce destructor să cheme. Fără virtual la destructorul bazei, rulează doar ~Baza, iar fișierul nu mai e închis:

Același program, fără virtual

~Baza

Capcană: obiectul trimis prin valoare

Funcția primește un Animal, nu o referință. La apel, din câine se copiază doar partea de animal, iar polimorfismul dispare:

slicing.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Animal {public:    virtual void sunet() {        cout << "...\n";    }};class Caine : public Animal {public:    void sunet() override {        cout << "Ham!\n";    }};void vorbeste(Animal a) {    a.sunet();}int main() {    Caine c;    vorbeste(c);    return 0;}

Ce apare pe ecran

...

Repară cu o referință: void vorbeste(Animal &a). Atunci se afișează „Ham!”.

Capcană: obiect dintr-o clasă abstractă

O formă „în general” nu are arie, deci nu poate exista ca obiect:

instanta.cpp
#include <iostream>using namespace std;class Forma {public:    virtual double arie() = 0;};int main() {    Forma f;    return 0;}
instanta.cpp: In function 'int main()':
instanta.cpp:10:11: error: cannot declare variable 'f' to be of abstract type 'Forma'
   10 |     Forma f;

Repară creând un obiect dintr-o clasă derivată concretă, de exemplu Dreptunghi d(2, 5);, și folosind Forma doar pentru pointeri și referințe.

Pasul 4 din 5

Verifică-te

Cinci întrebări noi. După fiecare răspuns vezi imediat de ce e așa.

1 din 5 · Prezice ieșirea

Ce afișează programul?

referinta.cpp
#include <iostream>using namespace std;class A {public:    virtual void f() {        cout << "A";    }    void g() { cout << "a"; }};class B : public A {public:    void f() override {        cout << "B";    }    void g() { cout << "b"; }};int main() {    B b;    A &r = b;    r.f();    r.g();    b.g();    return 0;}

Răspuns: „Bab”.

r.f() e virtuală, deci rulează varianta din B. r.g() nu e virtuală și se alege după tipul referinței, A. b.g() e apelată direct pe un B.

2 din 5 · Alege varianta

Ce face o clasă abstractă?

Răspuns: are cel puțin o metodă = 0.

O clasă abstractă e făcută tocmai ca să fie moștenită. Derivatele care implementează toate metodele pure devin concrete și pot avea obiecte.

3 din 5 · Alege varianta

sunet e virtuală. Cu ce semnătură păstrezi polimorfismul în funcția void vorbeste(…)?

Răspuns: prin referință.

Prin valoare, obiectul e copiat ca Animal și pierde partea de câine. Prin referință sau pointer, funcția lucrează pe obiectul real.

4 din 5 · Alege varianta

Ce face cuvântul override?

Răspuns: verificare la compilare.

Dacă greșești numele sau parametrii, fără override obții în tăcere o metodă nouă. Cu override, GCC te oprește cu o eroare.

5 din 5 · Prezice ieșirea

Ce afișează programul?

distruge.cpp
#include <iostream>using namespace std;class B {public:    virtual ~B() { cout << "~B "; }};class D : public B {public:    ~D() { cout << "~D "; }};int main() {    B *p = new D;    delete p;    return 0;}

Răspuns: „~D ~B”.

Destructorul bazei e virtual, deci delete p începe cu destructorul obiectului real, D. Apoi, ca întotdeauna, urmează cel al bazei.

Pasul 5 din 5

Ce ai învățat

Programul complet

O bază abstractă cu două metode pure și destructor virtual, două forme concrete și un vector de pointeri. Obiectele sunt create cu new și șterse cu delete la final.

forme.cpp
#include <string>#include <iostream>using namespace std;class Forma {public:    virtual double arie() = 0;    virtual string nume() = 0;    virtual ~Forma() {}};class Cerc : public Forma {    double r;public:    Cerc(double x) { r = x; }    double arie() override {        return 3.14159 * r * r;    }    string nume() override {        return "cerc";    }};class Drept : public Forma {    double a, b;public:    Drept(double x, double y) {        a = x;        b = y;    }    double arie() override {        return a * b;    }    string nume() override {        return "dreptunghi";    }};int main() {    Forma *v[3];    v[0] = new Cerc(1);    v[1] = new Drept(2, 3);    v[2] = new Cerc(2);    double total = 0;    for (int i = 0; i < 3; i++) {        double a = v[i]->arie();        cout << v[i]->nume();        cout << ": " << a << '\n';        total += a;    }    cout << "Total: " << total;    for (int i = 0; i < 3; i++)        delete v[i];    return 0;}

Ce apare pe ecran

cerc: 3.14159
dreptunghi: 6
cerc: 12.5664
Total: 21.708

Continuă cu